Evoluția ratei inflației în Republica Moldova este asociată acțiunii BNM care prin intermediul instrumentelor legale de care dispune, dar și în virtutea competențelor atribuite, trebuie să controleze ritmul cu care se schimbă prețurile de consum în economia națională. În practică, acțiunea politicii monetare este frecvent contrată prin politica fiscală.

Teoria economică face referință la politica fiscală ca fiind un instrument menit, prin utilizarea cheltuielilor guvernamentale și a politicilor de stabilire a nivelului taxelor, să influențeze condițiile macroeconomice. Implicit, politica fiscală exercită acțiune asupra cererii agregate de bunuri și servicii, ocupării forței de muncă, inflației și ritmului de creștere economică. Modul în care sunt schimbate variabilele politicii fiscale pe dimensiunea nivelului de taxare și/sau de cheltuieli guvernamentale, permite Guvernului să influențeze rata de schimbare a indicatorilor macroeconomici vizați: prin intermediul unei politici fiscale expansioniste pe sensul de creștere – în cazul unor perioade de recesiune economică, sau prin intermediul unei politici fiscale contracționale pe sensul de reducere – în cazul unor perioade caracterizate, de exemplu, prin creșterea accelerată a inflației, sau existenței unor blocaje pe piața forței de muncă.

Cadrul normativ din Republica Moldova acordă o atenție redusă politicii fiscale, care este văzută ca un set de măsuri legate de formarea, administrarea şi utilizarea resurselor bugetare pentru realizarea priorităţilor de politici economice şi sociale. Astfel, proiectul politicii fiscale (și vamale) pentru anul 2021, deși se referea la necesitatea soluționării constrângerilor economice și asigurării dezvoltării durabile a Republicii Moldova, urmărea atingerea unor obiective generale, valabile pentru orice alt interval calendaristic. Din document lipsește o analiză a acțiunii politicii vizate asupra cererii agregate de bunuri și servicii, ocupării forței de muncă, inflației și ritmului de creștere economică, precum și definirea unor ținte cuantificate urmărite la acești indicatori. În mod similar stau lucrurile și în cazul programului de stat de gestiune a datoriei de stat, care, pe dimensiunea datoriei de stat interne, asociate politicii fiscale în sens larg, face abstracție de modul în care acțiunile urmărite vor influența evoluția indicatorilor macroeconomici menționați mai sus, și implicit asupra inflației.

Totuși, chiar dacă prin formularea politicii sale fiscale autoritățile evită stabilirea unor obiective clare urmărite, politica fiscală ținând cont de configurația finală oferită acesteia pe durata anului, exercită o acțiune asupra indicatorilor macroeconomici.

Pe durata anului trecut ritmul inflației s-a accelerat și a depășit începând cu luna septembrie a anului, limita maximă a coridorului de variație stabilit prin lege.

Datele privind valorile efective înregistrate ale indicatorilor care descriu configurația pe perioadele respective ale politicilor monetare sau fiscale denotă acțiunea unor presiuni expansioniste asociate ambelor dimensiuni. Este de remarcat, în același timp, că acțiunea proinflaționistă a politicii fiscale a fost una mai pronunțată în a doua jumătate a anului trecut. Mărimea cheltuielilor publice recurente s-a majorat în a doua jumătate a anului, comparativ cu situația din primele șase luni cu aproape 4,9 mld. Lei, iar volumul portofoliului creditelor gestionate de sectorul bancar național a crescut cu aproape 2,1 mld. Lei. Astfel, portofoliul creditelor de consum acordat de către băncile comerciale a crescut la finele anului trecut cu peste 3 mld. Lei, în timp ce creditele atrase de Ministerul Finanțelor în vederea finanțării cheltuielilor recurente de pe piața internă, reflectate în datoria de stat internă, s-au majorat cu peste 4 mld. lei.

Preluarea parțială sau integrală a materialului se face doar cu indicarea sursei active www.infodebit.md, iar pentru publicațiile tipărite - Biroul istoriilor de credit INFODEBIT.